9 dec. 2013

O persoană complet funcţională

Carl Rogers (1902 –1987) a fost un psiholog american influent, aflându-se printre fondatorii abordării umaniste in psihologie (sau abordarea centrată pe client). El este considerat unul dintre fondatorii cercetării în psihoterapie. În urma bogatei sale experienţe ca psihoterapeut, Carl Rogers a observat că indivizii care fac paşi importanţi spre sănătatea psihologică se îndreaptă spre un scop implicit – acela de a deveni o “persoană complet funcţională”. Această sintagmă reprezintă personalitatea ideală şi se referă la o persoană aflată în contact permanent cu emoţiile şi dorinţele sale, care îşi înţelege propriile emoţii şi are o încredere puternică în propriile instincte şi impulsuri. 
Potrivit lui Rogers, oamenii au o tendinţă de actualizare, o nevoie de a îşi atinge potenţialul maxim – un concept denumit “auto-actualizare”, iar o persoană complet funcţională este cea care lucrează continuu în scopul de a deveni auto-actualizată. Acest proces implică o schimbare fluidă şi autorul evidenţiază trei trăsături specifice acestui tip de persoană:

1. Deschiderea spre experienţă


Omul complet funcţional este sensibil deschis către întreaga sa experienţă, sensibil la ce se întâmplă în mediul său, la indivizii din relaţiile sale, şi poate chiar mai sensibil în faţa tuturor emoţiilor, reacţiilor şi a scopurilor pe care le descoperă în el însuşi. 

2. Trăirea vieţii ca pe un proces


Individul începe să privească viaţa ca pe un proces, o fluiditate, o schimbare.  El trăieşte într-o manieră existenţială, trăind din plin fiecare moment. Este capabil să trăiască în emoţiile şi reacţiile sale din prezent. Nu este limitat de cunoştinţele sale anterioare, însă le utilizează ca resursă în măsura în care au legătură cu experienţa din prezent. Trăieşte liber, subiectiv, într-o confruntare existenţială cu acest moment al vieţii.

3. Încrederea sporită în propriul organism


Un astfel de individ este capabil să aibă încredere în reacţia întregului său organism la o nouă situaţie, descoperind că deschiderea spre experienţă şi a face “ceea ce simte că e bine” oferă un ghid suficient de competent şi demn de încredere pentru comportamentul său, care se dovedeşte a fi cu adevărat satisfăcător. El foloseşte toate informaţiile furnizate de sistemul său nervos, cu vigilenţă, dar fiind conştient că organismul său poate fi mai prevăzător decât vigilenţa sa.

Într-un studiu realizat de Crutchfield, liderii militari au fost confruntaţi cu situaţii în care percepţia şi experienţa unui individ a fost diferită de părerea tuturor celorlalţi membri ai grupului. Decizia acestuia se rezuma la a avea încredere în propriile simţuri sau a adopta judecata grupului. Studiul a arătat că cei ce s-au bazat pe propriul mod de a experenţia situaţia erau mai bine adaptaţi, mai maturi, cu abilităţi de lider mai bine dezvoltate. Cei care şi-au pus la îndoială propriul simţ asupra situaţiei şi au adoptat judecata grupului erau mai puţin maturi şi mai puţin adaptaţi ca indivizi.

Când aceste trei caracteristici detaliate mai sus sunt observate la o persoană, aceasta se îndreaptă spre devenirea unei persoane complet funcţionale. Acest lucru are şi alte implicaţii:

  • Integrarea
Individul devine integrat, unificat cu el însuşi, de la nivel superficial până în profunzime.
  • Creativitatea
Persoana devine semnificativă şi creativă. Cu deschiderea pentru mediul său şi încrederea în propria abilitate de a forma relaţii noi cu acesta, dă viaţă existenţei creative.
  • O viaţă bogată şi plină
Persoana complet funcţională trăieşte o viaţă mai amplă şi mai bogată în comparaţie cu traiul limitat pe care îl avem majoritatea dintre noi. După Rogers, clienţii care au progresat semnificativ în terapie trăiesc mai intim sentimentele dureroase, dar trăiesc mai intens şi sentimentele de euforie. Simt mai clar furia, dar şi iubirea. Experenţiază mai intens frica, dar şi curajul, iar motivul pentru care pot trăi complet şi complex este faptul că au încredere în ei înşişi, ca şi instrument capabil de a înfrunta viaţa.


“Procesul de a trăi sănătos nu este pentru cei lipsiţi de curaj. Implică extinderea şi dezvoltarea personală cu scopul de a manifesta întregul potenţial propriu. Înseamnă curajul de a fi. Înseamnă să te ‘arunci’ cu toată fiinţa în torentul vieţii. Atunci când individul este liber în interior, el alege acest proces de devenire.” – C. Rogers




Referinţe: